Petitie: "Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe are nevoie de un sediu propriu si de sprijin financiar din partea autoritatilor de la Bucuresti!"

XLS PDF Semnaturi petitie, Excel   Petitia si semnaturile, PDF

 

Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe are nevoie de un sediu propriu si de sprijin financiar din partea autoritatilor de la Bucuresti!

31/05/2011

Petiţie on-line pentru susţinerea Teatrului Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe

Categoria : cultură, teatru, educaţie
Destinatari :
Parlamentul României
Domnului Mircea Geoană, preşedintele Senatului
Doamnei Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor
Liderilor grupurilor parlamentare
Guvernul României
Domnului Prim Ministru, Emil Boc
Domnului Ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor!

Obiectul petiţiei :
Determinarea autorităţilor de la Bucureşti de a sprijini Programul cultural al Teatrului Andrei Mureşanu şi de a investi într-un sediu al acestei instituţii

Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Domnule Prim Ministru şi Domnule Ministru al Culturii,
Andrei Mureşanu este patronul spiritual al unei instituţii care vă solicită atenţia pe o temă la ordinea zilei : criza. Numai că nu este vorba de criza despre care se vorbeşte la noi de un an sau doi-trei, ci de o criză cu care Teatrul Andrei Mureşanu din Sf. Gheorghe se confruntă de când a venit pe lume, adică de aproape 25 de ani. Rostul prezentei petiţii este să provoace o DEZBATERE PUBLICĂ chiar despre cum a venit pe lume Teatrul românesc din Secuime şi despre sensul acestei instituţii într-un spaţiu multicultural unde românii sunt minoritari. Dezbaterea este necesară şi de maximă urgenţă, pentru că, de aproape un sfert de veac, toată lumea se fereşte a formula cu limpezime câteva întrebări fierbinţi : cine şi de ce a dorit înfiinţarea unui teatru românesc în Secuime? mai are vreun sens ca acest teatru să existe? şi poate un teatru românesc supravieţui într-un spaţiu cultural în care românii sunt minoritari, fără sprijinul financiar al autorităţilor de la Bucureşti, respectiv al Ministerului Culturii?
Teatrul Andrei Mureşanu/TAM a fost înfiinţat pe 12 aprilie 1987, dorinţa autorităţilor comuniste de atunci fiind aceea de a face din această instituţie un fel de steag românesc pe care să îl fluture în ograda Teatrului Maghiar, spre enervarea secuilor din zonă. Dacă autorităţile comuniste ar fi fost cu adevărat interesate de nevoile culturale ale românilor din zonă, ar fi înţeles să investească pe termen lung în această instituţie, iar investiţia trebuia să înceapă cu un spaţiu care să fie CASA lui Andrei Mureşanu şi a românilor din zonă, unde aceştia să se întâlnească ŞI cu spectatorii maghiari, fără a avea ceva de revendicat şi disputat. Numai că toată investiţia Statului comunist în teatrul românesc din Secuime s-a redus la un ordin dat Teatrului Maghiar, ordinul de a-şi împărţi micuţa clădire cu trupa lui Andrei Mureşanu. Şi Teatrul Maghiar nu a avut ce face, şi a împărţit cu Andrei Mureşanu propria casă – o clădire care este prea mică şi pentru nevoile unui singur teatru. După 1989, deşi România postcomunistă a trecut prin multe schimbări – de regim, de secol, de mileniu – situaţia celor două teatre din Sf. Gheorghe a rămas neschimbată, astfel, în curând se vor împlini 25 de ani de când Andrei Mureşanu şi Tamási Áron se chinuiesc reciproc pe terenul unei arte menite să îi apropie pe românii şi maghiarii din zonă, dar care de multe ori îi învrăjbeşte. Şi vrajba porneşte nu pentru că maghiarii ar nutri sentimente antiromâneşti iar românii ar fi antimaghiari, ci pentru că cele două teatre sunt CONDAMNATE să înceapă de fiecare dată o nouă stagiune cu aceeaşi veche luptă : lupta pentru împărţirea singurei scene de care dispune clădirea, scenă de care trupa maghiară şi cea românească au nevoie exact în aceeaşi perioadă.
Aşadar, de aproape 25 de ani, Andrei Mureşanu şi Tamási Áron se calcă reciproc pe bătături din cauza faptului că trupele lor sunt obligate a-şi desfăşura activitatea într-un imobil care răspunde, la limită, necesităţilor unui singur teatru. Teatrul Tamási Áron a reuşit a-şi construi o relaţie specială cu publicul său, pas cu pas, de-a lungul a peste şase decenii de existenţă, relaţie pe care o întreţine prin calitatea şi diversitatea unui Program cultural din ce în ce mai ambiţios. Un Program complex de repetiţii, premiere şi întâlniri cu spectatorii care abia mai lasă loc pentru premierele şi reprezentaţiile trupei lui Andrei Mureşanu. La lipsa spaţiului pentru repetiţii şi reprezentaţii se adaugă şi problemele financiare cu care Andrei Mureşanu se confruntă în fiecare stagiune. Sf. Gheorghe este un oraş mic şi sărac, cu aproximativ 68.700 de locuitori, din care 75,3% de nationalitate maghiară, 23,4% de naţionalitate română, şi 0,3% alte naţionalităţi. Din bugetul local, subvenţia pentru cele două teatre abia acoperă cheltuielile de personal şi cu întreţinerea. Datorită unui public de limba maghiară numeros şi fidel, Tamási Áron reuşeşte să-şi completeze resursele financiare şi să-şi acopere costurile de producţie pe care le implică finalizarea Programului său repertorial. Andrei Mureşanu, în schimb, a ajuns în situaţia de a-şi reduce mereu reprezentaţiile, iar producţiile sale artistice sunt construite într-o sărăcie lucie. Cu dotări la limita supravieţuirii şi cu un număr foarte redus de reprezentaţii, din cauza lipsei de spaţiu, Andrei Mureşanu îşi pierde legătura cu fragila comunitate a spectatorilor săi, îşi pierde valoroşi oameni din trupă şi este mereu în căutarea unei soluţii care să pună capăt crizei sale existenţiale, care este în esenţă o criză de comunicare. Iar la originea acestei crize de comunicare se află o decizie politică din regimul comunist, prin care românilor din Secuime li s-a promis o instituţie de cultură cu preţul de a întreţine continuu un motiv de dispută cu maghiarii: disputa pentru împărţirea unei clădiri care este casa lui Tamási Áron şi în care a fost înghesuit şi Andrei Mureşanu.
Dacă o decizie politică l-a condamnat pe Andrei Mureşanu la imposibilitatea de a comunica în deplină libertate cu însoţitorul său de drum, Teatrul Tamási Áron, şi cu spectatorii români şi maghiari, atunci credem că ieşirea din criză a acestei importante instituţii de cultură depinde tot de o decizie politică. Este motivul pentru care oameni de cultură români şi maghiari semnează prezenta petiţie către Parlamentul României şi Ministerul Culturii, cu rugămintea de a legifera o modalitate de susţinere financiară a Teatrului Andrei Mureşanu şi de a-l ajuta să se mute într-o casă a lui, pe care, după 25 de ani de existenţă, o merită din plin. Aşa cum Tamási Áron merită din plin să-şi recapete casa în care s-a născut şi în care a făcut istorie teatrală timp de peste şase decenii. Trupa lui Andrei Mureşanu a refuzat să facă din teatrul românesc din Secuime un steag de fluturat în vânt şi, de-a lungul celor 25 ani de existenţă, a reuşit să producă oferte culturale de certă valoare, care au rămas şi ele consemnate în istoria comunităţii şi în istoria teatrului românesc. Pentru a nu se pierde ceea ce Andrei Mureşanu a construit până acum, vă rugăm, stimaţi parlamentari, să găsiţi o soluţie pentru a investi pe termen lung în teatrul românesc din Secuime! Investiţia pe termen lung în Programul cultural al lui Andrei Mureşanu şi într-un spaţiu care să îi ofere libertatea de a-şi diversifica şi întări relaţiile cu publicul său – o astfel de investiţie ar reprezenta decizia politică prin care instituţiile Statului ar dovedi că sunt cu adevărat interesate de nevoile culturale ale românilor din Secuime şi ar pune capăt stării de provizorat la care Teatrul nostru a fost condamnată în 1987.
Cum Teatrul nostru a devenit cea mai importantă instituţie de cultură pentru românii din Secuime, noi credem că Andrei Mureşanu îndeplineşte toate condiţiile unei INSTITUŢII DE CULTURĂ DE INTERES NAŢIONAL şi nu înţelegem de ce Statul român refuză a investi în această înstituţie! Nu înţelegem de ce, în 2011 şi într-un regim democratic, guvernanţii de azi procedează exact ca şi guvernanţii din regimul comunist al anilor 80 : refuză a investi în Teatrul românesc din Secuime şi, prin lăsarea lui fără sediu şi fără sprijin financiar, întreţine astfel un motiv de dispută între românii şi maghiarii din zonă – disputa pentru împărţirea unei clădiri care este casa lui Tamási Áron şi care este prea mică, mult prea mică pentru nevoile de funcţionare ale celor două teatre.

Autor : Teatrul Andrei Mureşanu/TAM
Semnează petiţia

Autor:  

Cultura, teatru   Guvernare, administrativ   Social