Comentarii "Petitie catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei / Petition to the Parliamentary Assembly of the Council of Europe", pagina 7

Daca doriti ca si alte persoane sa afle despre aceasta petitie, le puteti trimite urmatorul link:

Comentarii, discutii libere despre petitie:

Pagina 7 din 11. Pagini: «« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 »»

maimutele vor sa se casatoreasca cu oameni [ns felix]
am o intrebare...daca intr-o buna zi maimutele vor sustine sus si tare ca's discriminate si ca vor casatoria libera cu oamenii..ati fi la fel de deschisi? fratilor nu e normal asa ceva ...homosexualii sunt oameni cel putin bolnavi ca sa nu spun altfel ... haideti sa redevenim o societate normala si morala si sa dam la o parte aceste elemente cangerigene pentru societatea romaneasca. [19/08/2008 14:31]

ce aveti cu ei? [encarta31]
lasati-i sa faca ce vor, e timpul sa gandim deschis.e dreptul lor sa-si intemeieze o familie.mai este ceva, o expresie care mie imi place tare mult si anume: de gustibus non discutandum.deci e bine sa nu comentam nici gusturile oamenilor in alegerea sexuala, e treaba lor, nu va cer pe dumneavoastra in casatorie si nu va obliga sa faceti asta. [19/08/2008 18:24]

multumiri si aprecieri din partea aliantei familiilor din romania [petre costea, AFR]
Multumim tuturor celor peste 7.000 de semnatari ai petitiei pentru semnaturile date. Va rugam sa continuati sa distribuiti petitia la fiecare membru din familia voastra, rudenii, colegi de lucru, vecini de bloc, cartier, biserici, etc. cu rugamintea de a o semna.
Va dam din nou linkul petitiei
http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_catre_adunarea_parlamentar
a_a_consiliului_europei_petition_to_the_parliamentary_assembly_of_the_council_of
_europe-p20670044.html

Multumim celor care ne-ati scris note de apreciere si incurajare. Multumim celor care ati inceput sa luati semnaturi manuale. Cei care doriti sa luati semnaturi pe tabele, va rugam sa ne contactati la office@protejarea-familiei.com. Avem la dispozitie tabele care vi le putem furniza.

Sintem intrebati cind vor fi inaintate semnaturile Consiliului Europei. Foarte probabil in septembrie. Prin contactele noastre din Strasbourg monitorizam activitatile comisiilor de profil si semnaturile vor fi inaintate la timp. Pina atunci va rugam sa continuati sa promovati cu abgegatie petitia.

Reamintim importanta folosirii unui limbaj decent in exprimarea opiniilor.

Avem nevoie de voluntari pentru promovarea diferitelor activitati AFR. Cei care doriti sa ne sprijiniti va rugam sa ne contactati. Un voluntar AFR tocmai a tradus pentru noi articolul de mai jos care l-am postat acum o luna in limba engleza. (vedeti comentariul “toleranta sau autodistrugere?” din iulie 23, 2008) Va rugam sa i-l cititi cu atentie. Arata ca familia si casatoria sint sub asediu. Nu putem sta pe ginduri sau indiferenti privind asaltul impotriva celor mai vechi institutii umane – casatoria si familia.

Alunecarea către Polyamory
Bill Muehlenberg
Culture Watch (Blog) 22 iulie 2008

Polyamory a atins un succes enorm. Există reviste şi cotidiane care-i sunt dedicate, societăţi fondate pentru a-I susţine, se ţin conferinţe în toată lumea, unde se discută despre subiect şi nenumărate organizaţii care-l promovează şi protejează. În caz că aţi rămas nedumeriţi în acest moment, daţi-mi voie să vă scutesc de o căutare în dicţionar. Termenul înseamnă, pur şi simplu, „iubiri multiple“ şi înglobează concepte precum iubirea în grup sau căsătoriile în grup.
Când am căutat termenul „polyamory“ ultima dată pe Google, au apărut în jur de 1,4 milioane de rezultate. Merita să arunci un ochi pe unele dintre astfel de site-uri dedicate mişcării „polyamory“. Luaţi în considerare doar câteva din grupurile care promovează acest lucru, precum „The Alternatives to Marriage Project“ („Proiectul Alternativelor la Căsătorie“), „The Polyamory Society“ („Societatea Polyamory“) şi „The World Polyamory Association“ („Asociaţia Mondială Polyamory”).
Ultimul grup menţionat mai sus prezintă această „Declaraţie a Viziunii“ despre conferinţele sale: „Alăturaţi-vă mişcării de ALEGERE! Cercetaţi posibilităţile stilului de viata „polyamory“ (având iubiri multiple). Întrebaţi-ne cum puteţi face mai multă dragoste în viaţă, înrudiţi cele mai înalte culmi ale eului dumneavoastră cu iubiţii dumneavoastră şi cei cu care împărţiţi acoperişul, convertiţi gelozia în acceptare (bucuraţi-vă de bucuria iubitului dv.) şi daţi fiecăruia dragostea, intimitatea, atenţia, camaraderia, atingerea şi dragostea fizică de care are nevoie. Creaţi un sprijin bazat pe dragoste şi, de asemenea, o pace interioară adevărată împreună cu familia dumneavoastră extinsă, cu tribul dumneavoastră“.
Există, de asemenea, diferite grupări-nişă, precum „The Unitarian Universalists for Polyamory Awareness“ („Universaliştii Unitarieni pentru Conştientizarea Polyamory“ aprox.), „The Polyamorist Political Action Committee“ („Comitetul poliamorist al Acţiunii Politice“) şi „The PolyChildren Index“ („Indexul Copiilor Poli“).
Şi luaţi în considerare titlurile unor cărţi pe această temă. Există titluri siropoase precum „Târfa etică: Ghidul posibilităţilor sexuale infinite“, „Polifidelitatea lesbiană: ghid al plăcerii pentru femeia a cărei inimă e deschisă multiplelor iubiri paralele“, „Polyamory: Noua iubire fără limite“, „A iubi mai mult: Abecedarul polifidelităţii“ şi „Polyamory: mai multe iubiri, mai multă dragoste“.
Şi se pare că există nenumărate conferinţe, întruniri şi grupuri de susţinere dedicate acestei mişcări. Ba chiar un serial de sine stătător la televizor despre acest subiect, Big Love (Marea iubire), produs în Statele Unite, pe care canalul nostru australian SBS îl difuzează cu bucurie la oră de maximă audienţă în fiecare sâmbătă noapte.
Din nefericire, nu este vorba doar de creaţii cu încărcătură hormonală ale unor demenţi. Există foarte multe grupuri academice, educaţionale, politice şi legale care susţin această mişcare.
Toate acestea ar fi fost de neconceput acum câteva decenii, dar timpurile se schimbă. Însă, interesant e cum tot acest fenomen reprezintă extensia logică a revoluţiei sexuale şi a încercării de a redefini noţiunile de căsătorie şi familie în afara sferei de normalitate.
Polyamory nu este altceva decât următorul pas drumul alunecos început prin anii 1960. Când libertinii şi „arhitecţii“ sociali de atunci au atacat instituţia căsătoriei şi a familiei, au ştiut că cel mai bun mod de a le distruge este acela de a le redefini într-un mod radical. Ideea era ca orice tip de relaţie sexuală era la fel de potrivită ca oricare alta.
Astfel că radicalii anilor ’60 au devenit oameni ai legii, politicieni, judecători, academicieni, jurnalişti si educatori. Pe tot cuprinsul Occidentului s-au schimbat legile. Divorţul rapid a fost pus in aplicare, concubinajul si relaţiile “de facto” au primit statut legal si beneficii, iar stilurile de viata, aşa zis alternative, au fost scoase la parada si slăvite.
Desigur, vocile care susţineau familia au avertizat ca acest fenomen va denatura intr-un dezastru ireversibil. Este exact ceea ce vedem noi acum. Acum 20 de ani când concubinajul cuplurilor heterosexuale a fost legalizat si I s-au acordat beneficiile unei casatorii heterosexuale, am avertizat că pe viitor se va întâmpla acelaşi lucru în privinţa căsătoriilor între pederaşti. Desigur că am fost luaţi în derâdere şi ridiculizaţi. Criticii au spus ca amestecam merele cu portocalele (capra cu varza) si ca, oricum, nimeni nu solicita legiferarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.
Desigur, în prezent deja ne-am săturat până peste cap de căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Şi vocile care apără valorile familiei ne avertizează acum în legătură cu următorul demers logic, acum ca lobby-pederaştilor şi-a revendicat cerinţele. Desigur, avem de-a face cu aceleaşi critici. „Sunt două lucruri diferite“, contra-argumentează ei; oricum nimeni nu solicita legiferarea fenomenul „polyamory“.
Ei bine, ambele critici sunt lipsite de substanţă. După cum am atras atenţia, fenomenul „polyamory“ este scandalos şi câştigă în permanenţă din ce în ce mai mult teren, sprijin din partea publicului, precum şi susţinători ardenţi. Asemănările există cu certitudine. Cu toate acestea, criticii continuă să se ascundă după deget.
Gândiţi-va doar la următorul exemplu: activistul pederast Rodney Croome şi-a dezvăluit recent opiniile şi a ridiculizat toate mişcările împotriva fenomenului „polyamory“, bazate pe o eventuală promovare similară în legătură cu căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. I-a ironizat pe toţi aceia care avertizează în legătură cu degenerarea ireversibilă şi a ţinut să menţioneze că cele doua tipuri de relaţii nu au nimic în comun.
Totuşi, nu reuşeşte să argumenteze logic ceea ce susţine. Începe printr-o diversiune completă. Spune că cei care sunt îngrijoraţi de fenomenul „polyamory“ sunt ipocriţi: „Foarte adesea, cei care se opun căsătoriilor între persoane de acelaşi sex se justifică făcând referire la „valorile biblice“, ignorând cu bună ştiinţă faptul că Biblia abundă de relaţii poligame“.
Categoric, există mai multe inadvertenţe severe în ceea ce susţine. O persoană nu are nevoie să invoce religia atunci când se opune relaţiilor homosexuale. Şi nu cunosc vreo persoană religioasă credibilă atunci când condamnă poligamia. De fapt, Biblia nu o face, ba chiar ne avertizează în legătură cu acest fapt. Prin simplul fapt că Biblia prezintă un comportament, nu înseamnă că îl şi acceptă.
Apoi, ne vorbeşte de „vechiul mit în legătură cu promiscuitatea homosexuală“. Vechiul mit? Serios? Toate cercetările arată că nu este nicidecum un mit. Până şi cercetătorii homosexuali admit aceasta. Şi când camarazii activişti pederaşti susţin aşa ceva, nu cumva se dovedesc a fi, pur şi simplu, nişte mincinoşi? Gândiţi-vă doar la o remarcă a lui Dennis Altman: monogamia „nu este o alegere realistă, pentru mulţi dintre noi… pur şi simplu nu găsim că un singur partener ne satisface pe deplin. Oamenii care susţin că nu ar fi nici o problemă dacă toţi bărbaţii pederaşti ar fi monogami, ignoră realitatea emoţională şi medicală“.
Apoi, susţine că toate naţiunile care au legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu au legalizat şi poligamia. Răspunsul simplu este: nu încă. Aceleaşi obiecţii se făceau şi acum 20 de ani: tarile care au legalizat concubinajul nu legalizaseră căsătoriile intre persoanele de acelaşi sex. A fost insa nevoie doar de câteva decenii pentru a demonstra lipsa de fundament a acelei obiecţii.
Restul cuvântării sale este o încercare de a diferenţia căsătoriile între persoanele de acelaşi sex cu poligamia. Dar nicidecum el nu face lucrul asta. Susţine că în acest tip de căsătorie este vorba doar de dragoste, angajament, consimţământ, varietate, justiţie şi egalitate. Probabil ca nu citeşte literatura „polyamory“. Exact acelaşi lucru se susţine şi acolo.
Ambele grupuri îşi bazează atacurile împotriva căsătoriei plecând de la aceleaşi premise. Ambele susţin că relaţiile bazate pe iubire, consimţământ şi angajament constituie faptul cel mai important şi nimic altceva. Pederaştii spun că sexul nu are nimic de-a face cu iubirea adevărată. Iar „poliamorezii“ spun că numărul partenerilor nu are de-a face cu iubirea adevărată şi căsătoria.
Argumentele ambelor grupuri sunt identice. Cazul unuia duce către cazul altuia. Odată ce se creează un precedent şi semnificaţia căsătoriei capătă alt sens decât cel normal, atunci totul este posibil. Odată ce renunţam la principiul căsătoriilor normale „o femeie şi un bărbat“ se va considera ca orice alt fel de relaţie este firesc.
Iar „poliamorezii“ cu siguranţă că ştiu acest fapt. Fac referire la relaţiile şi căsătoriile pederaste adesea pentru ca argumentele lor să capete mai multă greutate şi sens.
Aşa că Croome poate să trâmbiţeze tot ceea ce doreşte în legătură cu aceste „diferenţe“, care nu sunt decât în imaginaţia lui. Ambele tipuri de relaţii fac parte din aceeaşi denaturare ireversibilă, care acum capătă elan şi ritm. Pentru a găsi un răspuns la toate aceste combinaţii şi permutări ciudate şi sălbatice trebuie să ne reîntoarcem la părerea bătrânilor în legătură cu noţiunea de căsătorie. Până atunci, noul drum va deveni şi mai alunecos.

***********************************************************
Petre Costea, AFR [20/08/2008 05:00]

MAARI CONFUZII [andrei babolea]
sarah tu vb despre privirea casatoriei ca un lucru permis, ma refer la autoritatea bisericeasca, adevarat, dar nu e vb de Biserica ortodoxa, ci de cea catolica, nu mai confundati cruciadele, inchizitia, si altele cu crestinismul. Daca te uiti in vol III Dogmatica ortodoxa de parintele Staniloaie sau citesti orice, oricare omilie a sfintilor despre casatorie vei vedea ca a fost instituita de Dumnezeu, motiv pentru care nici nu trebuie legiferata de vreun parlament, si ca in ea nu este vb de refularile a doi parteneri de sex opus, ci de procreeare de prunci buni iar in cazul in care nu se poate relatia in sine nu este pacat, cei doi se iubesc, se polarizeaza ca fiintari complementare, adica Hristos a binecuvantat in Cana ce a instiutuit in Rai, ce spui tu este desre catolici care vad in Sf Taine ca materie, adica apa , paine si vin o forma deplorabila de senzualism, o concesie facuta de Dumnezeu omuli, iar in Sf Taine in sine nu cred ca Il primesc pe Hristos, ci o gratie supraadaugata, adica, daca o vrei bine, daca nu, nu iti trebuie, iar cruciadele nu uita au ras Ierusalimul dar si Constantinopolul ba chiar si muntele Athos, amandoua bastiaona ale crestinismului ortodox. Faci mari confuzii, aa, iar ce ti-am zis de catolici os spune Toma d' Aquino, deci mare lor "sfant". Soui ca este celibat impus de Biserica, atunci de ce cel care vrea sa devina monah jura singur ca va face asta, nu spune in Biblie ca sunt fameni facuti de oamnei, fameni care nu pot si fameni pt Dumnezeu ? spune.confunzi rau de tot lucrurile, si inca ceva asta adresat celor care spun ca suntem habotnici, nu vrem sa ii omoram pe oamneni astia, ca nu suntem catolici nici protestanti, sau ori ce am fi, vrem doar sa isi pastreze intimitatea IN INTIMITATE, ste absurd sa faci din exceptie regula. Sarah daca spui ca esti credincioasa nu te vei supara, mai spune in Biblie ca cearta pe cel inteleopt si se va intelepti. [22/08/2008 18:28]

pentru INSULTA sau O LESBIANA RANITA [andrei]
tu spui lucruiri despre o realitate pe care noi nu o cunoastem, in parte ma bucur pentru ca aflu nu doar nesimtirea celor ca fac parade si vor "cununie" in Biserica ci si framantarile interiare si gandurile un persoane care constientizeaza ceva in neregula la sine insasi asa cum noi care nu avem asta avem altele, altul aplecare spre desfranare, altul spre manie altul spre furt si alte, deci cei care scriem sa nu uitam ca impotriva homosexualilor suntem, dar impotriva slabiciunilor pacatoase pe care le avem noi... daca vrei, wsi spui ca vrei sa scapi si ca este o realitate obsedanta, de iad as spune, incearca sa te apropii de Dumnezeu, Insusi spune ca avenit pentru cei bolnavi, nu pentru cei sanatotsi, nu iti fie rusine sau teama de Dumnezeu cand vrei sa te intorci la El, daca vrei, incearca sa te rogi, citeste paraclisul Maicii Domnului, si usor usor cand mai orinzi incredere(nefacand pacatul) incearca sa gasesti un duhovnic priceput, problema ta este delicata, poti daca vrei sa te spovedesti la un preot plecand de acsa ca nu vei lua in seama nimic absolut nimic din ceea ce va zice sau gandi in mod batjocoritor, iar dupa ce vei face asta, marturisite( Tasna Spovedaniei se mai numeste si a Marturisirii sau a Pocaintei) sa cauti un duhovnic bun, cand spun asta ma refer la unul care traieste curat dar si gndeste curat, are rabdare si nu judeca, exista, crede-ma, trebuie sa il cauti, asta nu este literatura SF. Toti oamnenii au patimi, adica asa cum unul este milostiv din fire si isi mai si cultiva asta altul poate avea o slabiciune pe care o dezvolta si devine ceve in genul unei dependente, numai ca un psihitru care ar trata dependenta nu ti-ar da ajutorul pe care ti-l poate da Dumnezeu, adica dupa pastile sa ramai cu alte lipsuri. Icetez in a-ti mai da sfaturi si inchei sa iti spun ca si eu am avut si inca mai am probleme cu care ma lupt, dar crede-ma, cautand cu ambitie pe Dumnezeu se vor schmba lucrueile, in bine. A, si du-te, daca vrei, si la Maslu. [22/08/2008 19:02]

alte decizii "europene" :) [andrei babolea]
apropos de consiliul sau parlamentul care o fii al Europei, tocmai imi spuse cineva care locuieste in Germania ca a adoptat o noua lege si anume, castravetii din UE au voie sa vie strambi, deci daca nu sunt perfect drepti, nu este o problema, rad nemtii de ei in ultimul hal, dar daca nu fac nimic, uite ca se dau legile astea stupide, ba chiar far´ de bun simt. faptul ca s-a dat stirea asta este cat se poate d serioasa :) , iar daca cineva va soune ca nu are legatura cu celalalte comentarii, ba are, sa privim si celalalte decizii sa vedem discernamantul aplicat in alte situatii, unele penibile, altele hilare... [22/08/2008 19:22]

Sarah... [andrei]
scriu din nou, imi pun intrebarea daca are sens, Sarah iti citesc articolele si ma uimesc continuu de contradictiile dintre afirmatiile tale, in primul rand vreau sa spun ca este destul de aiurea, o groaza de articole "dedicate"... Sarei, apoi ca, si al meu din pacate este legat de de Sarah dar indirect, spune Sarah, printre altele, ca ei, homosexualii isi indeplinesc datoriile civile ca si noi, prin urmare sa isi ceara si drepturile, partea proasta este ca argumenteaza asta biblic indirect, pentru ca citatel invocate arata atitudinea deprinsa de ea si cea in care si gandeste. Pai Sarah, aici nu e vorba de implinirea datoriilor cetatenesti, cu toate ca un bun crestin este un bun cetatean al polisului, ba chiar cel mai bun, pentru ca isi da chiar viata pentru a apara Adevarul(vezi martirii si argumentarea Sf Iustin Martir si Filosoful sec 2 daca nu ma insel la ofensele aduse crestinilor ca sunt impotriva imparatului pus de Dumnezeu ba chiar Dumnezeu el insusi daca nu i se inchina, destul de similar daca vezi in imparatul acela consiliul UE) ci de implinirea datoriilor dumnezeiesti, "Dati Cezarului ce al cezarului, si lui Dumnezeu ce al lui Dumnezeu". Cezarul este autoritatea laica, da ? deci acesteia, pe care mai nou o si alegem sa ii dam ascultarea noastra pentru ca este un factor de ordine prin care dreptea lui Dumnezeu lucreaza( vezi violatori, hoti, criminali, etc, ) si asigura linistea si pacea lumii, motiv pentru care ii si alegem, iar Hristos nu a daramat orasele, ci a binecuvantat Nunta, a intemeiat Biserica, si altele pe care sunt convins ca le stii, dar pe langa cezar, de fapt cezarul este pe langa, este Dumnezeu, ce este al lui Dumnezeu ? sufletul ! vei spune sau poate nu vei spune, daca vei spune-GRESIT, tot omul, omul intreg este al lui Dumnezeu, adica nu furi doar cu mana ci si cu sufletu, cum orice fapta rea iese din inima si se concretizeaza prin madularele corpuili, deci lui Dumnezeu care spune ca nu aici avem cetate statatoare, deci nu indatoririle cetatenesti de aici sunt termenul de comparatie, ii dam ascultare in cuvintele care ne sfintesc, profesorii laici vb despre etica, ei bine etica nu ne va sfinti niciodata, pentru ca sfintenia este a lui Dumnezeu , in asta ii dam ascultare lui Dumnezeu, sunt poruncile lui Hristos, nu spun Sfintii Apostoli "nu se cuvine a asculta pe oamneni mai mult decat pe Dumnezeu". Deci nu zice ca sa nu ascultam de oameni, ci atunci cand ei se cred mai presus de Dumnezeu, atunci sa nu-i ascultam. Cred ca vrei sa iei apararea homesexualilor, lucru in parte apreciabil in parte depreciabil, apreciabil pentru ca nu prea se vede delicatete in mesajele noastre adresate lumii despre Hristos, pe de alta parte vezi sa nu incurajezi viciul, adu-ti aminte proorocii falsi din Vechiul Testamnet care minteau in numele lui Dumnezeu, ce se intampla cu ei ? adu-ti aminte de falsii prooroci din Noul Testament, nu vin ei cu invataturi noi, unii au si venit Sf Apostol Ioan, erau gnosticii care spuneau ca trupul nu conteaza poti face ce vrei, in schimb spiritul prin moartea corpului sau desensibilizarea sa progreseaza, vezi nicolaitii. Gata, ca exagerez, nu se poate sa ne catehizam pe net si este si penibil. [22/08/2008 20:06]

nu inteleg [andrei]
nu inteleg de ce se reprojeaza argumentul religios, sunt multe persoane care vocifereaza cerand argumente "intelectuale" sau pentru "atei", spun respectivii, pai asta e usor insa ineficient, ne butem batea in "bibliografii" ca exista studii si pro si contra, insa ei cer dreptul de a se casatori, ori asta este ceva religios, motiv pentru care si abundenta de citate sau parafrazari. Mai spunea cineva ca nu ar trebui sa ne facem griji pt motivul amintit, ca Nunta-casatoria este ceva religios, nu este vb decat de casatorie civila, sunt total neconvins, doleanta de a avea chiar preoti homesexuali dar si casatorie religiasa a fost exprimata de mult. Deci atata timp cat este o problema religioasa (pararea mea este ca toate problemele care ii privesc pe oamnei sunt implicit teologice, insa cea de fata aceasta este evident) nu inteleg atat implicatia autoritatilor laice cat nici nemultumirea unor persoane fata de reactia celor care fac trimitere la Biblie. [24/08/2008 17:48]

pareri ! pro si contra [jack]
oare ce vina au ca s-au nascut asa cum sunt? sa-i lasam sa-si traiasca viata. punetiv in locul lor! cum vati simti injurat si batjocoriti de cei din jur? ganditi-va daca eu s-au unul dintre dumneavoastra ar fi gay ori lesbiana. cum vati simti marginalizati si batjocorit de societatea in care traim? lasatii sa-si traiasca viata asa cum sunt. daca pacatuesc vor da socoteala pt. ceea ca au facut. fiti mai buni cu lumea din jur chiar daca sunt gay, lesbiene, roomi... ori da alte etnii. [24/08/2008 22:26]

Info tehnice: PACE [Iuliana]
Banuiesc ca recomandarea la care va referiti in petitie este cea la care se face aluzie aici:
http://assembly.coe.int/ASP/NewsManager/EMB_NewsManagerView.asp?ID=3611

Poate ar fi utila in sectiunea de stiri macar o trimitere la motiunea impotriva careia este redactata petitia. Probabil ca referinta 'tehnica' ar fi utila in textul insusi.

cele bune [25/08/2008 09:47]

100% IMPOTRIVA [Nicu]
Daca esti ORTODOX sau crestin adevarat nu ai cum sa accepti asa ceva.DUMNEZEU nu a acceptat SODOMA SI GOMORA ,eu de ce sa accept?sunt mai presus ca DUMNEZEU .NUMAI ateisti si prosti pot accepta asa ceva. [25/08/2008 11:57]

Ce sa mai comentezi?! [Eu]
Nu vad de unde va permiteti sa va implicati in viata privata a altora. Parca sunteti Asociatia Pensionarilor Cârcotasi".
Niste comunisti infecti!
Cine sunteti voi sa ziceti cine e "normal" si cine nu?
Sarmanilor! Oricum va exista o forma legala pentru cuplurile gay, orice ati face, pentru ca asa e normal. [25/08/2008 13:42]

cre' ca o iau razna... [andrei]
extraordinar, voi chiar nu intelegeti, bai oamnenilor nu cere nimeni decapitarea lor, aici vb de sexualitatea si intimitatea fiecaruia, asa cum cei care se masturbeaza o fac in intimitate la fel sa o faca si oamnenii astia, mai sunt si cazuri de oameni deschisi la minte care se masturbeaza in public, nu ajung toti la acest grad de civilizatie, e adevarat, doar maestrii maestrilor. Lasand paradele care incalca drepturile oricarui om din spatiul public, NU SE DA O LEGE PT GAY CI SE LEGIFEREZA CASATORIA, este diferenta ca de la cer la pamant, una tie de autoritatile laice care chipurile tre sa ii protejeze, de ce ? habar n-avem ca doar ei fac parade si alte mascari, iar cealalta de Biserica. CLING ! poate vi se aprinde beculetul, intelegeti ca Nunta nu este treaba palamnentului. [25/08/2008 21:12]

comentariu ortdox [andrei]
Cum ne uităm la homosexuali

Discuţiile despre homosexuali şi perverşi în general atrag tot mai multă atenţie. Preferinţele sexuale au început să facă parte din portretul social al unui individ, ca şi naţionalitatea, religia sau apartenenţa politică. Homosexualii se prezintă ca şi grup social: îşi cer drepturi şi îşi promovează concepţiile prin activităţile pe care le întreprind, fie că sînt publicaţii tipărite, marşuri de stradă sau concerte cărora le dau caracter social, cultural sau politic. Reacţiile faţă de aceste acţiuni şi cerinţe ale minorităţilor sexuale în diferite state sînt împărţite, unii le susţin, alţii le condamnă.

Biserica s-a văzut şi ea pusă în situaţia de a da o replică acestei probleme. Nu este vorba de o reacţie morală, care este de la sine înţeleasă şi general cunoscută, ci o reacţie mai degrabă politică, socială. Această necesitate s-a simţit şi mai stringent la noi odată cu intenţia Guvernului de a adopta legea privind statutul homosexualilor în România.

Dincolo de glasul oficial al Bisericii, dintotdeauna au existat voci separate care au vorbit într-un fel sau altul. Nu ne interesează cei care fac apologia homosexualităţii, încercînd să demonstreze teologic nevinovăţia şi firescul relaţiilor homosexuale. O astfel de discuţie este cu totul deplasată şi nu merită osteneala. Atitudinea Bisericii faţă de astfel de pledoarii este îndeobşte cunoscută, de aceea nu o voi relua aici.

Cuvîntul nostru îi priveşte mai întîi pe credincioşii care recunosc că homosexualitatea este un lucru anormal, dar în acelaşi timp cad în extrema de a elimina şansele de recuperare ale celor stăpîniţi de această patimă, astfel încît le refuză pocăinţa.

Cîţiva ani în urmă revista ,Scara" publica un articol îndreptat împotriva homosexualilor care încerca să readucă în actualitate metodele de "combatere" a homosexualităţii din Levitic (adică omorîrea cu pietre) şi cele de pe vremea lui Vasile Lupu, care mai prevedeau şi arderea cadavrelor celor ucişi. Considerînd că această atitudine nu este una ortodoxă, m-am hotărît să scriu un cuvînt de apărare nu a homosexualităţii, ci a oamenilor care, cu voie sau fără voie, au căzut în această ispită, iar acum, în loc de o mînă întinsă primesc o piatră.

Dar pentru a avea o atitudine corectă, mai bine zis, duhovnicească faţă de condiţia homosexualilor, şi a oricărui om în general, trebuie mai întîi să încercăm a-i înţelege, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem.

Ce este homosexualitatea: este o boală la fel ca şi cancerul, după cum susţin unele şcoli de medicină, sau este doar o preferinţă sexuală? Este homosexualitatea o anomalie care se moşteneşte genetic şi dacă da, se poate lupta împotriva acestei moşteniri? Sau homosexualitatea este produsul educaţiei sau a accidentelor psihice şi emoţionale prin care cineva trece la un moment dat al vieţii sale? Acestea sînt doar cîteva întrebări care îşi cer răspunsul înainte de a condamna un homosexual.

Mi-aduc aminte că în una dintre cărţile lui Freud sînt date nişte scrisori cu conţinut similar. O mamă îl întreabă ce să facă cu fiul ei homosexual. Freud o consolează foarte sec, zicîndu-i că homosexualitatea, de fapt, nu este o anormalitate, că este doar o preferinţă sexuală. Ca să fie mai convingător, aminteşte şi cîţiva homosexuali celebri, cum ar fi Platon, Michelangelo. Într-un cuvînt, Freud evită să catalogheze homosexualitatea drept boală.

Şi eu cred că homosexualitatea nu poate fi moştenită. În schimb, s-ar putea transmite înclinaţia spre perversiuni în general. Există spirite atrase de varietate, de anormal, cum sînt, de exemplu, artiştii. Eu, care am trăit printre artişti, pot spune cu certitudine că există în această categorie de oameni o chemare irezistibilă spre tot ce este necunoscut, neexplorat, spre tot ce poate "lărgi" limitele acestei vieţi, limitele firii. Şi cred că nu întîmplător aceşti oameni au practicat întotdeauna o sexualitate deformată. Mai toate numele mari ale artei şi literaturii moderne au fost fie homosexuali, fie pedofili, zoofili, fie toate acestea la un loc. Aceşti oameni nici cu femeile nu pot avea relaţii normale, ci practică cele mai ciudate perversiuni. Oamenii perverşi, chiar dacă nu sînt nişte artişti în sensul tehnic al cuvîntului, au această sensibilitate "artistică" care, mi se pare mie, nu diferă prea mult de fondul psihic al marilor genii.

Este esenţial a şti că homosexualitatea nu este o boală care poate fi moştenită genetic. Zic asta, pentru că am primit scrisorile unui tînăr măcinat sufleteşte de această ispită, deşi curat cu trupul, pe care părintele său duhovnic la trimis la psihiatru. În acest fel, preotul sporeşte drama acelui tînăr, aruncîndu-l nu doar în braţele necruţătoare ale deznădejdii, ci şi în braţele unor oameni total inapţi în faţa unei chestiuni duhovniceşti atît de delicate. Ipoteza aceasta, pe care Părinţii Pustiei au rezolvat-o demult, a fost confirmată şi ştiinţific de medicina modernă. O experienţă făcută asupra gemenilor monozigoţi, adică născuţi din aceeaşi celulă, a arătat că, în cazul în care unul din ei este homosexual, celălalt nu este obligatoriu să fie. Acelaşi lucru s-a constatat şi în cazul alcoolicilor, ceea ce nu se poate spune de celelalte boli, cum ar fi cancerul sau ulcerul, pe care, în cazul în care îl are unul dintre gemenii monozigoţi, obligatoriu îl va avea şi celălalt.

Deci, ceea ce s-ar putea moşteni nu este neapărat homosexualitatea, pedofilia sau zoofilia, ci înclinaţia spre perversiuni, varietate şi nesaţiu sexual. Se pare că aceşti oameni devin stăpîniţi de ceea ce le iese mai întîi în cale. Dacă prima experienţă sexuală a fost cu un băiat, el rămîne marcat pe viaţă de ea, devine homosexual. La fel dacă este cu un copil sau animal. Aceasta nu-i împiedică să aibă relaţii cu femei, ei devin ceea ce se cheamă heterosexuali, dar vor tînji după vraja senzaţiei pe care au simţit-o în prima lor experienţă sexuală, chiar dacă nu vor mai reveni niciodată la ea.

Obiect sexual poate deveni tot ceea ce îţi procură plăcere sexuală. Există atîta lume care se mulţumeşte cu păpuşi gonflabile şi vibratoare, şi nu doar că se mulţumeşte, ci le preferă relaţiilor sexuale normale. De aceea, sînt foarte periculoase toată literatura şi fotografiile care se răspîndesc acum peste tot. Sînt convins că, din cauza invaziei acestor reviste, un număr catastrofal de mare de părinţi au copii homosexuali, fără să o ştie. Oricine poate deveni şi homosexual, şi pedofil, şi zoofil. Plăcerea este oarbă şi se hrăneşte din orice.

Cred că toţi oamenii sînt potenţiali homosexuali, zoofili sau pedofili, dar nu bolnavi în sensul pe care îl invocă unii medici. Cred că aceste înclinaţii nefireşti pot fi cel mult înăbuşite prin asceză, dar niciodată dezrădăcinate total, pentru că ele caracterizează firea noastră. În aceasta însă constă grandoarea luptei creştine împotriva păcatului, anume că păcatul este propriu firii noastre căzute, dar noi găsim puteri să ne ridicăm deasupra firii.

Parcă a te lăsa de relaţiile normale cu o femeie, aşa cum fac călugării, e mai uşor decît a-ţi înfrîna pornirile homosexuale? Oare nu depăşesc călugării cu graţie această "boală" genetică cu care ne naştem toţi?

Există, desigur, şi bolnavi homosexuali dintre debilii mintali, aşa cum sînt şi cei care îşi mănîncă excrementele sau cei cărora le place să omoare animale. Aceştia însă sînt în proporţie mică şi, oricum, nu ei sînt cei care organizează marşurile şi paradele de homosexuali din vestitele oraşe occidentale, dar, mai nou şi de la noi.

De exemplu, în mentalitatea fostelor ţări sovietice, mulţi din cei care au avut relaţii homosexuale nu sînt catalogaţi ca atare. Toate bancurile despre armeni sînt bancuri pentru homosexuali, şi totuşi, armenii sînt un popor destul de simpatizat în tot imperiul, cu toate că poate nicăieri în lume homosexualii nu sînt mai urîţi decît în fosta URSS. Paradoxul se explică prin faptul că, în mentalitatea celor din această parte a lumii, homosexual este doar cel pasiv. De altfel, acesta este cel mai ruşinos lucru care i se poate întîmpla unui "bărbat", să fie siluit, ceea ce se întîmplă în puşcării. Zic "bărbat" în ghilimele, pentru că unul ca acesta nu va mai fi considerat niciodată bărbat, cu unul ca acesta nimeni nu are voie să dea mîna, nici să mănînce, nici să bea din acelaşi pahar, că se "spurcă". Aşa că, sînt zeci de milioane de bărbaţi care văd în aceasta o simplă "feminizare" a unui bărbat slab.

Sfinţii Părinţi cred că diavolul pur şi simplu ispiteşte pe fiecare cu ceea ce are la îndemînă. De aceea homosexualitatea apare ca patimă, nu ca alternativă, în comunităţile de bărbaţi: puşcării, armată sau chiar mănăstiri. De exemplu, Sfîntul Vasile cel Mare în Regulile sale nu recomandă ca fraţii să-şi strîngă mîinile cînd se salută, iar Avva Ioan Colov zicea că monahul care a mîncat pe săturate şi a vorbit cu copil, a şi curvit cu el. Asta nu pentru că ei ar fi homosexuali, ci tocmai pentru că diavolul poate trezi această patimă chiar şi în cei care niciodată nu au simţit-o şi au avut oroare de ea. Pe Sfîntul Munte Athos, unde nu există femei, pînă azi este interzisă intrarea copiilor. Sfîntul Nil Athonitul compară intrarea unui tînăr imberb în obşte cu un jăratec căzut pe o rochie nouă. Totuşi, chiar şi aceste precauţii împotriva tinerilor nu ne pot face să credem că tot Athosul era plin de homosexuali, ci doar confirmă ipoteza că patima îşi face obiect sexual din ceea ce are la îndemînă.

Prin urmare, cei care cunosc ascetica ortodoxă şi au ajuns la nişte măsuri duhovniceşti, ştiu că nu există om care să nu aibă "accese" de homosexualitate, pedofilie sau orice altceva. Asta nu pentru că el ar căuta aceasta, ci pentru că diavolul ispiteşte cu absolut orice pe cel care duce lupta castităţii pentru Hristos. Sfîntul Isaac Sirul spunea că dacă cineva spune că nu are gînduri întinate, înseamnă că săvîrşeşte păcatul cu fapta. Este altceva dacă omul, din cauza grosolăniei patimilor sale, nu-şi vede aceste porniri josnice, pe care şi le imputau pînă şi cei mai străluciţi asceţi ai creştinătăţii. Dacă am fi curaţi cu adevărat, am vedea că nu sîntem feriţi nici noi de ele.

Se ştie că homosexualii sînt de două feluri: pasivi şi activi. Care e diferenţa dintre ei? Se pare că homosexuali pasivi sînt numai impotenţii, acesta e şi motivul pentru care nu se culcă cu femei. Chiar am dat cîndva, din întîmplare, peste un anunţ într-un ziar din Chişinău: "Bărbat plăcut la înfăţişare, 40 de ani, caut prietenia unui bărbat în vederea relaţiilor sexuale. Sînt pasiv, impotent total". Acest "impotent total" se pare că este un calificativ pentru homosexualul pasiv. Consider plauzibilă această ipoteză, pentru că, de regulă, perechile de homosexuali sînt şi una şi alta amîndoi, adică şi pasivi şi activi. Nu este adevărat că homosexualii căsătoriţi nu îndeplinesc şi rolul femeii în relaţiile lor cu bărbaţii. Aceasta o ştiu din mărturia personală a unui homosexual căsătorit cu o femeie care păcătuia cu bărbaţi activi.

Cei mai mulţi homosexuali cred că sînt oamenii care caută să-şi depăşească limitele, care nu sînt de acord cu realitatea în care trăiesc. Plictisiţi de relaţiile sexuale fireşti, aceşti oameni intuiesc că firea noastră trebuie să aibă vreo spărtură în afară, dar ei nu au avut descoperirea Dumnezeirii, ei nu ştiu că adevărata depăşire a firii se împlineşte nu prin simpla evadare din normalitate, ci prin îmbrăţişarea unor realităţi mai măreţe decît noi înşine, eliberatoare, veşnice.

Homosexualii, ca şi ucigaşii, simt plăcerea monstruoasă a înfruntării lui Dumnezeu, a înfruntării Limitei. Sfîntul Efrem Sirul crede că anume această plăcere a simţit-o Eva cînd a încălcat porunca. Aceasta este alternativa demonică a trăirii harice. Dacă Dumnezeu nu i-ar fi lăsat diavolului şi puterea de a imita trăirea harică, mîntuirea ar fi fost pur şi simplu o fatalitate. Omul nu poate trăi fără plăcere, de aceea trebuie să ştim că şi păcatul, mai ales păcatele grozave, procură o stare nefirească ca şi beţia şi drogurile. Asceţii, pentru a ajunge la bucuria harică, rabdă multă durere. Aşa şi păcătoşii rabdă foarte multă suferinţă pentru a simţi bucuria contrafăcută pe care o împrăştie diavolul.

Sînt convins că marea majoritate a acestor oameni, dacă s-ar încredinţa că asceza le poate aduce o stare infinit mai înălţătoare decît păcatul, ar îmbrăţişa asceza. Hristos, Care ştie firea noastră, anume aşa îi seduce pe marii păcătoşi: "Acolo unde s-a înmulţit păcatul, va prisosi harul", zice Apostolul Pavel. De aceea, noi nu ne mirăm că Maria Egipteanca, prostituata nesăbuită de altă dată, a fugit în pustie de îndată ce s-a atins harul de inima ei. Ea avea termen de comparaţie, ea ştia ce înseamnă plăcerea, şi cînd a simţit această plăcere nouă a harului a fugit în pustietăţi, de frică să n-o piardă. Aşa cum cel ce a găsit o comoară într-o ţarină vinde tot şi cumpără ţarina aceea, aşa păcătosul care simte măcar o dată harul, leapădă ca pe nişte haine asudate plăcerile lui de mai înainte.

Homosexualitatea este un exces ca şi drogurile, ca şi plăcerea de a ucide, ca şi moda, ca şi beţia. Toate sînt anormale, toate sînt păcate, toate îndepărtează de Dumnezeu şi de bunul mers al lucrurilor. Ca să-i înţelegem pe homosexuali trebuie să-i privim anume prin această prismă.

Cineva mi-a scris cîndva o scrisoare în care îşi exprima părerea că la oamenii cu păcate grele cuvîntul lui Dumnezeu ajunge mai greu, că nu crede că un homosexual se poate converti şi schimba şi mă întreba dacă îi pot cita vreo statistică a homosexualilor convertiţi.

Cred că e cumva impropriu să vorbim de o statistică a homosexualilor convertiţi. De regulă, statisticile privind homosexualii ne vin din Apus, unde convertirile la Ortodoxie sînt o raritate în general, nu doar cele dintre homosexuali. La noi, statisticile acestea sînt foarte aproximative, pentru că în concepţia societăţii noastre homosexualitatea încă mai este o ruşine, iar cei care îşi declară homosexualitatea o fac mai mult din plăcerea de a sfida, care îi caracterizează pe perverşi.

De aceea, sîntem în faţa unui fenomen foarte curios: toţi homosexualii cunoscuţi sînt într-un conflict declarat cu creştinismul, iar cei convertiţi ascund faptul că au fost cîndva homosexuali. Pe lîngă asta, pocăinţa şi mărturisirea în Biserica noastră este o taină, de aceea e firesc ca trecutul oamenilor convertiţi să nu se afişeze, decît poate dacă o vor ei. Perversiunile sexuale însă nu sînt nişte păcate pe care, odată scăpat de ele, ai vrea să le mai etalezi. De aici, impresia falsă că homosexualii, în general toţi perverşii, nu au acces la pocăinţă.

Convertirile dintre curvarii ordinari e absolut logic să fie mai multe, pentru că toţi oamenii sînt curvari ordinari, pe cînd perverşii sînt minoritate. Însuşi Mîntuitorul, cel ce ne-a zidit, a numit neamul omenesc: ,Neam viclean şi preacurvar". Aşadar, toţi oamenii au nevoie de pocăinţă şi de îndreptare, nu doar homosexualii.

Cunosc, într-adevăr, oameni care au adus o mare pocăinţă pentru păcate împotriva firii, dar n-aş putea să fac din viaţa lor un scenariu pentru Oscar, pentru simplul fapt că ei s-ar putea recunoaşte în el şi n-am avut cu ei această înţelegere. Pentru mine nu există nici o îndoială în privinţa faptului că printre creştinii primelor veacuri, mai ales printre cei din rîndurile grecilor şi romanilor, erau mii de homosexuali, pedofili şi zoofili. Abaterile sexuale ale vechilor greci şi romani sînt îndeobşte cunoscute din actele istorice şi din operele literare ale epocii. Aceasta era societatea romană în care s-a propovăduit creştinismul. Pur şi simplu nu prea exista alt contingent de oameni care să se convertească la creştinism, toată omenirea zăcea în aceste păcate, după cum observăm şi azi. Dar parcă nu prin aceasta e seducător creştinismul, că dintr-un noroi atît de puturos ştie să facă monumente de sfinţenie atît de albe şi de strălucitoare, cum este homosexualul pocăit pomenit în Scara Sfîntului Ioan, Maria Egipteanca, Moise războinicul şi alţi sfinţi recrutaţi din rîndurile celor mai vestiţi desfrînaţi şi războinici ai vremii lor.

Altceva este de ce despre aceste convertiri nu s-a scris aproape deloc. În afară de cazul pomenit în Scara, aproape că nu cunoaştem nici un sfînt despre care să se menţioneze că ar fi săvîrşit păcate împotriva firii. Cu toate acestea, eu nu mă îndoiesc că astfel de sfinţi au fost. Se pare că toate aceste păcate se subînţelegeau prin expresii de genul "şi a lepădat viaţa sa petrecută în păcate dobitoceşti" sau "în mari destrăbălări" şi altele. Se poate bănui ceva la Fericitul Augustin, dar nu ştiu cît este de clar. Poate că e vreo frică de a nu încuraja aceste păcate, chiar şi prin simpla pomenire a lor? Pe de altă parte, Apostolul Pavel, cînd a fost să vorbească despre astfel de lucruri a zis doar că ,despre cele ce fac ei în ascuns este şi ruşine a vorbi". Această pudoare este specifică ortodoxiei.

Ioan Gură de Aur, în Tratatul despre creşterea copiilor (sper să nu greşesc), zice că "îşi învinge" cu multă neplăcere dorinţa de a nu pomeni despre acest păcat. Prin aceasta, Sfîntul Ioan ne arată încă o dată că despre acest păcat "se tăcea". Gură de Aur compară homosexualitatea cu "o molimă" care a cuprins oraşul, pe lîngă care curvia obişnuită nici nu mai pare un păcat vrednic de mustrare. El îi atenţionează pe toţi părinţii care îşi dau copiii la şcoli de faptul că îşi sortesc odraslele acestei grozăvii. Dar, iarăşi, am fi nedrepţi să credem că nici unul din aceşti copii mai tîrziu nu s-a convertit la creştinism.

Aşa că, eu cred că e într-adevăr o prejudecată să credem că cuvîntul lui Dumnezeu ajunge mai greu la inima oamenilor cu păcate mari. Oamenii aceştia, trebuie să ştim, sînt capabili de o mare suferinţă. E şi normal, ei trăiesc complexul de a fi izolaţi, expulzaţi din societatea oamenilor "normali", au experienţa de a fi "altfel". Ei sînt într-o permanentă opoziţie cu lumea, cu normele ei. Nu contează că normele lor de viaţă sînt şi ele nocive, important este că ele sînt "altfel", ele sînt "nebunie" pentru oameni.

Oamenii aceştia au experienţa nebuniei, a suferinţei din cauză că nu sînt ca toţi ceilalţi. De aceea, atunci cînd ei aud despre un Dumnezeu care "nu este din lumea aceasta", Care ne îndeamnă "să fim nebuni pentru El" şi "să ne osebim" de oamenii lumii acesteia, ei devin curioşi, cel puţin curioşi. Această curiozitate le lipseşte intelectualilor călduţi, funcţionarilor, "burghezilor" care se identifică cu mersul lumii acesteia. Perverşii nebunatici, chiar dacă pare curios, se pot simţi atraşi de Hristos chiar şi numai pentru faptul că şi Hristos nu e de acord cu moleşeala în care se complac majoritatea oamenilor.

De aceea ei se pot împrieteni cu Hristos împotriva zădărniciei şi nimicniciei lumii acesteia. De multe ori, duşmanii comuni devin prilej de aliere. Ruşii chiar au o glumă: "Împotriva cui prieteniţi?" Iar cînd aceşti nebunatici vor vedea că nebunia lor e neputincioasă împotriva lumii, vor accepta propunerile lui Hristos. Nu în zadar Hristos le dă atîta curaj, zicînd că n-a venit pentru cei drepţi, adică ,burghezia spiritualicească" care mimează că trăiesc în Biserică, ci pentru păcătoşi. Unde s-a mai văzut aşa un Dumnezeu? Oare nu acest Dumnezeu era certat de oameni că e prietenul vameşilor şi al păcătoşilor? Iar eu n-aş îndrăzni să-L cert încă o dată pentru acelaşi lucru.

Desigur, eu mă refer la homosexualii care îşi "trăiesc" condiţia în toată adîncimea ei. Pentru că şi păcatul, de cei mai mulţi dintre oameni, nu este "trăit", ci doar practicat cu banalitate, ca şi mîncarea, ca şi somnul. Sînt, însă, oameni care, pentru că nu au o altă înţelegere despre rostul vieţii, se angajează în păcat cu toată fiinţa lor, aceştia se pot angaja şi mai tîrziu, cu aceeaşi rîvnă, dacă li se descoperă, în viaţa în Hristos.

Şi cred că acesta e secretul pentru care din mulţimea de păcătoşi doar unii se pocăiesc: sînt tocmai cei care, pentru că au "trăit" păcatul, au putut să trăiască şi pocăinţa, ceilalţi însă nu au înţeles pocăinţa, deoarece nu au înţeles nimic nici măcar din păcatele pe care le-au făcut, pentru că le-au făcut ca nişte dobitoace, nu ca nişte oameni, fără să înţeleagă şi fără să se întrebe vreodată de ce fac cutare sau cutare lucru.

Personal, cred că e o mare diferenţă între un homosexual din Grecia lui Socrate şi un homosexual din epoca modernă, o diferenţă fundamentală. Dacă un grec de atunci practica homosexualitatea doar pentru plăcere, homosexualul de azi o trăieşte ca pe o angajare existenţială, ca pe o dramă. El îşi asumă efectiv această condiţie, într-o lume pe care o crede ratată: îşi cere dreptul de a avea o familie, de a fi acceptat, chiar de a avea o biserică. El nu mai trăieşte homosexualitatea doar ca pe o plăcere, ci e conştient şi de toate suferinţele ei. El acceptă aceste suferinţe, chiar mai mult, el se jertfeşte. Sigur că rămîne întrebarea cîtă dreptate are să sufere în acest fel, dar, dincolo de dreptate, această suferinţă există şi ea merită să fie cercetată.

Omul modern nu mai gîndeşte antinomic, pentru el nu există bine şi rău, fericire şi nefericire, pentru el e importantă doar "trăirea", senzaţia. Adică "binele" lui se măsoară prin intensitatea senzaţiei, care poate fi şi una de durere. Aşa că, modernului nu i te poţi adresa cu formule de genul "nu este frumos ceea ce faci", pentru că el are o estetică a urîtului care poate să se îndulcească din contemplarea unui hoit plin de viermi, ca la Baudelaire, sau să descrie cu plăcere moartea unei femei gravide într-un pavilion al canceroşilor, ca la expresionistul Goodfried Benn.

Epoca modernă a creat şi a impus concepţia despre frumuseţea urîtului şi despre plăcerea durerii. Şi, într-adevăr, văd în toate manifestările homosexualilor de azi că ei sînt un produs al artiştilor nebuni din secolul XIX, sînt, pe drept cuvînt, nişte întruchipări ale teoriilor lor monstruoase. Ei sînt cumva nişte producţii artificiale, ceea ce îi face să fie şi mai dramatici, pentru că trăiesc nişte sentimente inventate în laborator. Toată viaţa lor este o dureroasă minciună, în numele căreia se jertfesc cu docilitate.

Din acest punct de vedere, eu am mai multă înţelegere faţă de ei, pentru că s-au născut într-o lume în care nu numai binele, ci pînă şi ideea de bine au fost învinse. Iar castificarea societăţii contemporane: comuniunea pictorilor, comuniunea evreilor, a femeilor divorţate, a homosexualilor ş. a. m. d., îi condamnă pe toţi la încremenirea în propria condiţie. Omul trăieşte după regulile, aspiraţiile şi obsesiile grupului de care aparţine, de care trebuie neapărat să aparţină, chiar dacă acest grup se cheamă grupul oamenilor liberi.

Biserica însă nu are voie să devină un grup, o castă, ea este o comuniune cu limitele în afară, ea se revarsă neîncetat, înghiţind ca o lavă încinsă tot ce îi iese în cale, dacă se poate.

Înţelegerea pe care o arătăm acestor oameni, poate fi, într-adevăr, şi o compasiune ca pentru bolnavi, totuşi nu ca pentru nişte bolnavi incurabili. Noi nu-i vedem ca pe nişte muribunzi pe care ne simţim datori să-i vizităm cu flori şi mandarine, ca poate-poate să le înfrumuseţăm măcar ultimele zile. Deloc! Pînă în ultima clipă, orice păcătos este un potenţial sfînt, asta trebuie să înţelegem din cazul tîlharului de pe cruce.

Este un păcat împotriva iubirii lui Dumnezeu să credem că cineva nu se mîntuieşte, că nu mai are şansă la mîntuire. Bătrînul Selafiil de la Noul Neamţ spunea că atîta vreme cît nu a răsunat trîmbiţa Arhanghelului este vreme pentru pocăinţă. Noi arătăm dragoste faţă de păcătoşi tocmai pentru că prin ei se poate proslăvi Hristos, nu pentru că ne este milă de pierzarea lor, noi nu ştim dacă ei se vor pierde sau nu.

Chiar dacă noi ştim că nu se vor mîntui toţi oamenii, noi trebuie să-i vedem mîntuiţi pe toţi, la aceasta ne îndeamnă iubirea creştină.

Hristos este mare nu atunci cînd mîntuieşte sfinţi, ci anume atunci cînd poate să mîntuiască păcătoşi, după cum se roagă şi Sfîntul Ioan Damaschin în rugăciunea de seară: "Că de vei mîntui pe cel drept, nu-i lucru mare, şi de vei milui pe cel curat, nu-i nici o minune, că sînt vrednici de mila Ta; ci spre mine, păcătosul, să faci minuni cu mila Ta, întru aceasta să arăţi iubirea Ta de oameni".

Eu nu apăr nici un fel de păcat, dar nici nu pot să am căderea de a considera anumite patimi şi păcate ca fiind fatale. Mulţi oameni nici de fumat nu se pot lăsa, cu toate că pare un fleac. Acestora le pare că a te lăsa de fumat e cel mai greu lucru din lume, pentru că orice păcat şi patimă se poate judeca în raport cu puterea de voinţă a fiecăruia. Un părinte spunea că cel mai mare păcat este păcatul în care te afli.

Cred că cel mai greu e să scapi nu de homosexualitate, nu de mînie sau zgîrcenie, ci anume de păcatul sau patima care te stăpîneşte. Pentru că, dacă un păcat te stăpîneşte, este numai pentru că e mai mare decît voinţa ta. Într-adevăr, dacă aşa stau lucrurile, s-ar părea că este imposibil să mai scapi de un astfel de păcat, de vreme ce este peste puterile tale. Totuşi, anume la asta cred că s-a referit Hristos, cînd a zis: "Ceea ce la oameni este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă".

Pe de altă parte, noi nu ne uităm la lume cu ochii moralei: a te culca cu o femeie este moral, iar altminteri este imoral. Nu. Noi ne uităm la lume cu ochii lui Hristos, Care voieşte ca nici unul dintre oameni să nu piară. Creştinismul nu este o religie a moralităţii, a bunelor maniere. Noi avem Sfinţi nebuni pentru Hristos care încalcă orice închipuire despre buna purtare. Sfîntul Andrei cel nebun pentru Hristos îşi făcea nevoile în faţa trecătorilor şi lua bătaie pentru asta. Aşadar, nu este vorba la noi de o încălcare a unor norme, ci de lupta foarte învolburată a pocăinţei care, ca orice luptă, presupune şi răni şi căderi.

Ortodoxia nu împarte păcatele în grave şi mai puţin grave, aceasta e o greşeală a romano-catolicilor. Pentru noi, păcatul e o chestiune individuală, ca şi relaţia cu Dumnezeu şi, deci, se judecă în funcţie de persoană şi de împrejurări. Adică, toate păcatele de care nu ne pocăim sînt grave, chiar dacă ele pot părea neînsemnate şi invers, toate păcatele pentru care am adus pocăinţă nu mai sînt grave, chiar dacă ele par şi sînt îngrozitoare.

Din acest punct de vedere, homosexualitatea îmi e tot una cu făţărnicia vameşului, căci şi una şi alta mă poate pierde, dacă nu mă pocăiesc. Problema noastră nu este doar aceea de a înceta de a mai săvîrşi anumite fapte rele, ci transfigurarea totală a întregii noastre fiinţe. Noi trebuie să ne izbăvim de "trupul morţii acesteia" în care ne aflăm, cum zice apostolul Pavel, pentru a ne face părtaşi la trupul lui Hristos. Eu lupt cu homosexualitatea nu pentru că aceasta este o abatere morală, ci pentru că aceasta mă desparte de Hristos.

Dacă firea noastră nu va deveni deofiinţă cu cea a lui Hristos, a Omului adevărat, noi nu ne vom bucura de Împărăţia Cerurilor. Zic nu că vom fi judecaţi, alungaţi, ci anume că nu o vom simţi. Noi avem nevoie să ne îmbrăcăm în Hristos pentru a putea simţi realităţile vieţii viitoare care, veşnice fiind, nu vor putea fi simţite de mădularele trupului acestuia muritor. Numai Hristos poate să intre la cina Tatălui, aşa că trebuie să devenim hristoşi. Dar parcă un malaheu, un hoţ sau un clevetitor poate să semene cu Hristos? Din acest punct de vedere homosexualii sînt anormali, de vreme ce nu tind să se asemene cu Hristos.

De regulă, oamenii cred că au rezolvat soarta homosexualilor, făcînd trimitere la arderea Sodomei: "Dumnezeu i-a ars, înseamnă că e cel mai mare păcat". Dar parcă Mariam, sora lui Moise, pentru homosexualitate a fost pedepsită cu lepră sau pentru simpla bîrfă? Numeri 12, 1-10 Parcă Nadab şi Abiud pentru homosexualitate au fost arşi cu foc sau pentru că s-au jucat cu tămîia pentru jertfă fără să aibă voie? Lev. 10, 1-2 Dar oare pe Anania şi pe femeia lui Safira, pentru homosexualitate i-a pedepsit Dumnezeu cu moarte imediată sau pentru zgîrcenie? Fapte 5, 1-10 Anania şi soţia lui n-au făcut decît să-şi reţină o mică parte din banii dobîndiţi de pe urma vinderii propriei ţarini, deşi îi făgăduiseră Bisericii. Dacă Dumnezeu ar pedepsi cu aceeaşi pedeapsă pe preoţii care iau banii Bisericii, pe care nici nu i-au pus acolo, cred că nu ar ajunge preoţi vii ca să-i îngroape pe cei morţi. Dar moartea nu-i va ocoli nicidecum nici pe aceştia, dacă nu se vor pocăi, căci Dumnezeu nu nedreptăţeşte pe nimeni. Aceia au fost pedepsiţi demonstrativ, după cum tîlcuieşte Sfîntul Ioan Gură de Aur, ca şi Cain, ca şi Ham, ca şi Onan, că Dumnezeu a curmat în acest chip orice fel nou de răutate apărută în lume. Toate aceste răutăţi sînt vrednice de moarte şi de chinurile veşnice, toate îşi iau în ele însele pedeapsa cuvenită.

Atunci cînd ucenicii au venit şi I-au povestit Mîntuitorului despre galileienii al căror sînge Pilat l-a amestecat cu sîngele jertfelor, Iisus le-a răspuns: "Oare credeţi că aceşti galileieni au fost mai păcătoşi decît toţi galileienii, sau cei 18 locuitori din Siloam peste care a căzut turnul au fost mai păcătoşi decît toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? Adevărat vă zic că dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel". Luca 13, 1-5

Aşadar, toţi sîntem bolnavi: şi homosexualii, şi curvarii ordinari, şi bîrfitorii. Toţi avem nevoie de îndreptare. Iar dacă homosexualitatea este mai grozavă, asta nu înseamnă că Hristos o iartă mai greu decît clevetirea, să zicem, chiar dacă un homosexual va fi admis după mai multă vreme la împărtăşanie. Hristos iartă toate păcatele îndată ce păcătosul zice "iartă-mă" şi pune hotărîre să nu mai păcătuiască. Fiul cel curvar, cînd s-a întors, nici n-a fost lăsat să-şi termine cuvîntul de iertare, că tatăl i-a şi pus inelul în deget şi a poruncit să se taie viţelul pentru el. Îmi pare că Sfîntul Grigore Sinaitul, vorbind despre rugăciunea lui Iisus, zice că, la fiecare rugăciune "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul", pe care călugărul, creştinul trebuie să o rostească neîncetat, Hristos răspunde: "Iertate sînt păcatele tale, fiule".

Problema este alta, cît se va menţine păcătosul în starea de pocăinţă. Din acest punct de vedere, păcatele trupeşti, fie că este homosexualitate, fie curvie ordinară, sînt foarte greu de învins. Nu că Hristos le iartă mai greu decît pe celelalte, ci pentru că ele lucrează monstruos în trupul şi sufletul păcătosului, îndemnîndu-l să se întoarcă la ele. Aceste păcate au rănit firea mai tare decît altele şi sîngerarea este mai prelungă, dar şi răsplata celor ce o rabdă e mai mare, aşa a zis Hristos, iubitorul de oameni. Păcatele acestea împotmolesc firea ca într-o mlaştină, din care, pur şi simplu, e mai greu să te smulgi decît din alte păcate. Aceasta depinde şi de lungimea perioadei în care a fost practicat păcatul, căci obiceiul devine a doua fire, aşa încît omul ajunge să înseteze de păcat aşa cum însetează de apă, deşi această sete este dobîndită în mod artificial, prin obişnuinţă.

Şi mai grea devine smulgerea din această mlaştină atunci cînd ceilalţi creştini, care se cred mai sfinţi, îi condamnă pe păcătoşi. David spune într-un psalm: "Doamne, celor pe care Tu i-ai bătut, ei au adăugat bătăi asupra lor". Aşa am ajuns în situaţia de a apăra homosexualii de agresivitatea dobermanică a credincioşilor noştri. Atunci cînd Hristos, prin gura lui Pavel, ne spune să purtăm neputinţele unii altora, nu menţionează că noi trebuie să-i sprijinim numai pe cei care în ochii noştri au păcate mai mici, ci pe toţi, deci şi pe homosexuali. Şi atunci cînd spune "nu judeca", nu spune că avem "dezlegare" să-i judecăm pe homosexuali. Trebuie să ştim că şi astăzi Hristos ia apărarea fiecărui păcătos, întrebînd adunarea: ,Cine din voi este fără de păcat, să arunce primul piatra".

Noi nu sîntem nici inchizitori, nici nazişti ca să osîndim homosexualii mai mult decît pe alţii. Concepţiile acestea puritaniste nu sînt proprii Ortodoxiei, ele ne-au venit din altă parte. Noi nu sîntem moralişti, noi sîntem iubitori de oameni. Noi nu mustrăm pe alţii, noi purtăm neputinţele împreună. Noi am fost lăsaţi în lume ca să fim prieteni celor de care s-au lepădat toţi prietenii, mîngîietori celor străini şi însinguraţi, ascultători celor neascultaţi şi alungaţi. Într-un cuvînt, ca să fim "toate tuturor", cum spune Apostolul Pavel, ca măcar pe cineva să mîntuim.

Despre Avva Ioan Persul se spune că ieşind odată din chilie a văzut un călugăr care păcătuia cu un copil, dar întorcîndu-şi privirea, şi-a continuat drumul, zicînd în sinea sa: ,Dacă Dumnezeu, care vede toate, Îl vede şi nu-l arde, cine sînt eu ca să-l osîndesc?" Aşadar, şi cuvîntul acesta pe care l-am propus nu este atît un cuvînt despre homosexuali, cît despre nejudecare şi dragoste creştină.

În multe rugăciuni Dumnezeu este numit "mult-milosîrd". Puţini români ştiu ce înseamnă acest cuvînt, pentru că este slavonesc. Milosîrd provine de la cuvintele "milosti" - milă şi "serdţe" - inimă, (miloserdnîi), adică "cel cu inimă miloasă", cu inimă mult miloasă. Pe mine mă înduioşează acest cuvînt, mai ales cînd i-L spun lui Dumnezeu. Dumnezeu are multe însuşiri, e şi drept, şi atotputernic, şi atotştiutor, dar nici una dintre ele nu mă copleşeşte atît de mult ca gîndul că Dumnezeu are o inimă miloasă. De aceea nici eu nu mai pot să mă uit la păcatele oamenilor, fie că sînt homosexuali, fie ucigaşi, fie orice altceva, decît cu inimă miloasă. Pentru că vreau să-L înţeleg pe Dumnezeu. [27/08/2008 15:41]

comentariul de mai sus apartine par. Svatie Bastovoi [andrei]
comentariul par. Savatie Bastovoi mai sus [27/08/2008 15:43]

Banc [Cristi]
Doi copii se cearta:
-Mata-i curva!
-La's ca te zic la mama!
A doua zi:
-Te-am zis la mama!
-Si ce-a zis?
- A zisa-i s**i p**a! [28/08/2008 12:08]

multumiri si aprecieri din partea aliantei familiilor din romania [petre costea]
august 28, 2008
Am ajuns la 8.000 de semnaturi si va multumim. Va rugam sa continuati sa distribuiti petitia cu credinta si abnegatie. Cei care nu ati validat semnaturile, va rugam sa o faceti cit mai curind. Altfel semnaturile nu vor aparea in lista semnaturilor. Vom inainta semnaturile consiliului europei in citeva saptamini si va vom tine la curent.

Trimitem articolul alaturat din Los Angels Times. A fost publicat acum citeva zile si arata ca nu sintem singuri. Cetatenii statului California se mobilizeaza din greu sa cistige referendul constitutional din noiembrie pentru definirea in constitutie a casatoriei barbat-femeie. Pentru acest scop AFR a luptat din 2005 si vom continua sa luptam pina la capat. Milioane de locuitori ai Romaniei sint in asentimentul nostru si al vostru si vom pregeta pina la capat, atit in Romania cit si in Uniunea Europeana si in Consiliul Europei. Nadajduim ca spiritul civic descris in articolul de mai jos sa devina o realitate si in Romania. Doar asa ne putem proteja valorile, familiile si casatoriile.

Reamintim din nou importanta folosirii unui vocabular propice in exprimarea comentariilor. Semnaturile cu continut murdar vor fi sterse din lista semnaturilor. Ar fi o rusine si contraproductiv ca astfel de comentarii murdare sa ajunga in consiliul europei. Ele nu reprezinta valorile AFR nici ale unui popor crestin. Va multumim pentru intelegere.

http://www.latimes.com/news/local/la-me-faith24-2008aug24,0,50921
35.story
From the Los Angeles Times August 24, 2008
California churches plan a big push against same-sex marriage
Organizers hope to get 1 million Catholics, Mormons, Jews, Muslims, evangelical Christians, Sikhs and Hindus to post lawn signs supporting Prop. 8 in unison next month.
By Jessica Garrison
Los Angeles Times Staff Writer

August 24, 2008

Early on a late September morning, if all goes according to plan, 1 million Mormons, Catholics, Jews, Muslims, evangelical Christians, Sikhs and Hindus will open their doors, march down their front walks and plant "Yes on Proposition 8" signs in their yards to show they support repealing same-sex marriage in California.

It is a bold idea, one that may be difficult to pull off. But whether or not 1 million lawn signs are planted in unison, the plan underscores what some observers say is one of the most ambitious interfaith political organizing efforts ever attempted in the state. Moreover, political analysts say, the alliances across religious boundaries could herald new ways of building coalitions around political issues in California.

"Pan-religious, faith-based political action strategies . . . I think we are going to see a lot more of [this] in the future," said Gaston Espinosa, a professor of religious studies at Claremont McKenna College.

The greatest involvement in the campaign has come from Mormons, Catholics and evangelical Christians, who say they are working together much more closely than they did eight years ago when a similar measure, Proposition 22, was on the ballot.

Mark Jansson, a Mormon who is a member of the Protect Marriage Coalition, said members of his group are also reaching out to Jews, Muslims, Sikhs and Hindus.

Organizers say the groups turned to each other because of the California Supreme Court's ruling in May allowing same-sex marriages to be performed in the state. Thousands of gay couples have wed in the state since June 17, the first day same-sex marriages became legal.

"This is a rising up over a 5,000-year-old institution that is being hammered right now," said Jim Garlow, pastor of Skyline Church, an evangelical congregation in La Mesa. Garlow said that, while he supported Proposition 22, he was not nearly as involved as this time around, when he has helped organize 3,400-person conference calls across denominations to coordinate campaign support for the proposed constitutional amendment.

"What binds us together is one common obsession: . . . marriage," Garlow said.

He added that many people of faith, regardless of their religion, believe that "if Proposition 8 fails, there is an inevitable loss of religious freedom."

Other religious leaders vehemently disagree with Garlow and are working just as furiously to defeat Proposition 8. But their efforts have not been as carefully orchestrated as those of the initiative's religious supporters.

Susan Russell, a priest at All Saints Episcopal Church in Pasadena, a liberal congregation that has long supported the rights of gays and lesbians to marry, said "fair-minded Californians" should be concerned about some of the tactics and arguments of faith leaders on the other side.

"I will defend to my last breath the right of any of those folks to exercise their religion as they believe they are called to do it," she added. "But I'll resist to my last breath, vote, e-mail and blog their right to inflict their religious beliefs on the Constitution of the state of California."

Russell said that the idea that the court's decision infringed on religious liberty was a "red herring." Divorce is legal in California, she said, but that doesn't mean that Roman Catholic priests have to perform marriages for people who have been divorced.

As the campaign intensifies this fall, both sides in the fight over Proposition 8 say they expect religious leaders and their congregations to continue to play a big role.

To demonstrate that there is significant clergy support for same-sex marriage, the group California Faith for Equality has produced a video of priests, reverends and rabbis talking about why they support gay marriage.

In one, as Pachelbel's Canon plays in the background, the Rev. Neil Thomas, a minister at Metropolitan Community Church in Los Angeles, looks at the camera and declares: "I absolutely think that Jesus would support the freedom to marry, and because of that, as a follower of Jesus, it is absolutely incumbent upon me to support the freedom to marry as well."

Adds Rabbi Zach Shapiro of Temple Akiba in Culver City: "My faith supports the freedom to marry because, as a Jew, I have a responsibility to fight for what is right . . . and to help bring goodness into the world."

There are plans in the works to make another video that includes Muslim leaders as well as Spanish-speaking religious leaders.

Kerry Chaplin, interfaith organizing director of California Faith for Equality, also said her group plans to work with churches to encourage parishioners to talk to their friends and neighbors about why they should oppose Proposition 8.

On the other side, Garlow said pastors are planning a 40-day fast leading up to the election. He is also planning several rallies, including one that he hopes will include 300,000 youths.

Catholics and Mormons, meanwhile, are organizing their own congregations to try to sway voters, make contributions and get out the vote.

The Knights of Columbus, a Catholic group, recently donated $1 million to the Yes on Proposition 8 campaign.

Ned Dolejsi, executive director of the California Catholic Conference, the public policy arm of the Catholic Church, said it was too early to say whether the coalitions being built around Proposition 8 would carry over into other issues.

But, he added: "It's an interesting time to get to know each other in different ways."

jessica.garrison @latimes.com
==============================================
Petre Costea, AFR [29/08/2008 04:50]

Rusia si lumea araba sunt alternative [Cezar]
Pentru toti cei care sustin aceasta petitie,

Daca nu sunteti de acord cu valorile Europei puteti oricand sa emigrati in Rusia sau in lumea araba. Probabil ca in aceste societati (care sunt din punctul meu de vedere inapoiate) veti gasi un ecou al ideilor voastre.

Cezar [29/08/2008 16:36]

umorul va poate invata [Sarah]
http://www.youtube.com/watch?v=Tb12nQEOyfM [29/08/2008 19:10]

degradant pentru progresul omenirii [Daniela]
Oare cand vom deschide ochii , cand vom vedea adevarul? Vor drepturi?
Oare pentru a ajunge aici s-a jertfit Hristos? El s-a jertfit ca sa spele pacatele nostre si noi, legiferam PACATUL ?!!!!
Treziti-va oameni buni! Lumea de azi pierde esenta acestei vieti : MANTUIREA SUFLETULUI!
Cum putem spune ca acesti bieti oamneni care sunt bolnavi, care au pacatul in ei se vor mantuii daca si lumea de azi i-ar ajuta sa se legalizeze acest pacat? Cum OAMNENI AI LUI DUMNEZEU CUM?
AR TREBUII SA PLANGEM SI SA NE RUGAM PENTRU TOTI CEI CARE SUNT ROBIII PACATULUI, NU SA II LASAM IN PACE....asa cum am citit un comentariu, " ca isi platesc impozitele"....te mantuiesti oare daca pacatuiesti si iti platesti impozitele?
Plang si ma rog la Bunul Dumnezeu pentru a ne arata calea, lumina si adevarul tuturor.
Doamne ajuta! Dumenzeu sa ne binecuvanteze pe toti si sa ne intareasca in credinta in vremurile cele din urma! [30/08/2008 21:07]

natural [cineva]
pot 2 persoane de acelas sex sa faca copii pe cale naturala? [31/08/2008 13:50]

Exista Dumnezeu! [Pocaiti-va!]
Semnati petitia... fiti cu capul pe umeri si nu dati drumul si la alte nenorociri in tara asta. Suferim asa de mult vreti mai mult de atat ? televizorul este plin la stiri cu violuri si pornografii vreti mai mult? vreti sa va ingriziti ? ei nu vreau de aceea am semnat. nu stiu cat o sa fim luati in seama dar e spre binele nostru [31/08/2008 23:59]

... [Ada Pintilei]
Stimata Alianta Familiilor din Romania,
Ma numesc Ada Pintilei si as dori sa vin cu cateva argumente impotriva actiunii dumneavoastra.
In primul rand, petitia dumneavoastra sugereaza ca ar veni din partea cetatenilor romani CA POPOR. Nu vorbesc de faptul ca n-ati putea niciodata inainta cerinte in numele unui popor fara a avea dovada exprimarii sale prin vot, cu rezultate care sa se reflecte in petitiile trimise.
Ceea ce mi se pare gresita este asocierea automata a unei intregi natiuni la ideea pe care vreti sa o promovati. Pornind de la un recensamant (care, personal, mi se pare arbitrar, cati oare nu s-au declarat crestini ortodocsi din obisnuinta, desi parerile lor nu mai coincideau deloc cu canoanele ortodoxe, cati intervievati n-au declarat intreaga familie ca ortodoxa, trecand peste credintele/opiniile unor membri, cati au refuzat sa participe din indiferenta?) se concluzioneaza faptul ca peste 80% din populatie este ortodoxa. De aici spunem ca 80% din populatie (pe care o mai aproximam putin, spunem de-acum INTREAGA populatie) este impotriva casatoriei intre persoanele de acelasi sex, ignorand, din nou, relativitatea declaratiilor din recensamant, si mai ales uitand posibilitatea ca unii crestini ortodocsi sa fie mai toleranti in privinta acestei discutii decat altii.
De altfel, nu vad unde intervine conflictul de interese intre cuplurile de acelasi sex si sustinatorii interdictiei casatoriei lor in temeiul religiei. Cuplurile nu cer posibilitatea cununiei religioase recunoscute de Biserica, ei doresc o casatorie CIVILA, cu drepturile si responsabilitatile egale cu ale populatiei majoritare. Nu trebuie sa remintim ca aceste doua tipuri de casatorie reprezinta, intr-un stat laic, realitati diferite. Casatoria civila nu implica acordul spiritual dat de Biserica, are deci avantajul de a fi neutra din punct de vedere religios.
Si atunci, de ce sa nu mentinem aceasta institutie neutra, discutand despre problema casatoriei intre persoanele de acelasi sex inafara moralei crestine? Discutam despre drepturile de adoptie, despre educatia copiilor, despre comportament social, in fine, despre orice tine de viata civica dar corect, cu discernamant si fara prejudecati, si, dupa ce cantarim argumentele putem sa ne declaram impotriva sau de acord cu aceasta initiativa. [01/09/2008 14:13]

Mai ganditi-va o data [secret]
Eu n-am semnat asa ceva si nici nu voi semna niciodata. Mi se pare ca cei care vor sa impuna ca homosexualitatea sa nu fie legalizata fie n-au gandit niciodata foarte serios la aceasta problema, fie au ramas in urma cu mentalitatile. Probabil candva in vremea dictaturii comuniste. Oricum, indiferent ca au semnat fara sa gandeasca sau au ramas putin in urma, tot nu e bine.

In plus, cel care a formulat petitia n-a fost suficient de atent...UE are 27 de state membre, nu 47. [01/09/2008 23:33]

47 de state nu 27 [observator]
catre "secret." Nu ai semnat pentru ca nu intelegi si esti ignorant. Afirmatia ta despte 47 v. 27 de state denota ignoranta de care dai dovada. Petitia e adresata catre Consiliul Europei care are 47 de state membre, nu 27. UE are 27 de state membre. Consiliul Europei si Uniunea Europeana sint 2 entitati diferite. Nu ai invatat la scoala? sau ai dormit la subiectul asta? Sau esti la acelasi nivel cu Basescu si parlamentarii romaniei care si ei vorbec de consiliul europei fara sa inteleaga ca de fapt ei intentioneaza sa vorbeasca despre consiliul uniunii europene. Daca nu te pricepi stai in banca ta. [02/09/2008 00:15]

Pagina 7 din 11. Pagini: «« 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 »»

Adauga comentariu:

- campurile marcate cu * sunt obligatorii

*Titlu comentariu:
*Nume:
*Comentariu:
*Cod validare:	- introduceti codul de mai jos	Previne adaugarea automata de comentarii.

		Adauga comentariu

PetitieOnline.ro Exprima-ti opinia liber Creeaza sau semneaza o petitie online